Disfunctie a familiei

            Privind familia din perspectiva sistemica, migratia economica a unuia sau a ambilor parinti este cauza unei considerabile perturbari a echilibrului familial. Prin plecarea unui parinte “mecanismul” familiei este obstructionat prin eludarea din componenta lui a mai multor «rotite» care asigurau functionarea interdependenta si corelata a fiecarei componente in parte ca un intreg, ca un sistem. Functiile exercitate de parintele care lipseste, prin atributele exercitate de acesta, prin rolurile indeplinite dar mai ales prin asteptarile de rol la care raspunde, trebuie suplinite, preluate sau impartite in cadrul grupului familial pentru ca intr-o forma sau alta, mecanismul sa poata functiona in continuare. De asemeni, relatiile dintre membrii familiei se modifica, se metamorfozeaza, se adapteaza noului contex creat, in modul considerat cel mai eficient. Nu de multe ori aceasta reconfigurare a functiilor si rolurilor din familie nu gaseste cele mai bune solutii, copiii devenind supraincarcati de roluri, coplesiti de sarcini sau din contra resimtind o oarecare lipsa de autoritate si o "libertate" percepute ca pe o invitatie la acte de iresponsabilitate si chiar comportamente predelincvente.

            Abilitatile de viata, in sensul deprinderilor nonteoretice necesare unei bune dezvoltari si adaptari a copilului la cerintele si valorile promovate de societatea in care traieste, sunt insusite de copii inca din socializarea primara daca exista interes si preocupare pentru acestea. Putem spune ca dobandirea de abilitati de viata este modul prin care se realizeaza o socializare eficienta. Una din cele mai titrate abilitati este adaptabilitatea si creativitatea pentru a putea gasi solutii alternative la diversele probleme si situatii cu care se confrunta un individ de-a lungul vietii. O astfel de situatie este si plecarea parintilor la munca in strainatate punand copilul in fata unor probleme noi, nemai intalnite, pentru rezolvarea carora se poate baza doar pe propriile abilitati de viata. Discutiile si observatia directa de pe teren, precum si lista de nevoi identificate in cadrul procesului de evaluare psihologica dau masura abilitatilor detinute dar si a celor care sunt necesare pentru buna dezvoltare fizica, spihica si morala a copilului.

            Mecanismele de coping sunt strategiile individuale de a face fata si de a depasi o situatie dificila, conflictuala, generatoare de stress. Aceste resurse personale sunt mobilizate de individ, cu sau fara succes, pentru a depasi un eveniment de viata stresant. Pentru a descoperi care sunt aceste mecanisme, cum functioneaza si cum sunt determinate de socializarea primara este necesara analizarea raportului de evaluare psihologica pentru conturarea profilului psihologic personal al copilului si punerea acestuia in contextul socializarii, asa cum apare din REI si din evaluarea sociala a copilului si a familiei in general, in vederea interconectivitatii dintre cele doua notiuni.

            "Constructia sociala a realitatii" este asigurata la copii in buna masura prin influenta factorilor de socializare in general si a familiei in special. In acest sens este deosebit de important felul cum percepe copilul ansamblul de evenimente care cumuleaza in plecarea in strainatate a unuia din parinti. Motivatiile plecarii resimtite de copil, timpul de cand a fost anuntat de aceasta decizie si pana la momentul efectiv al plecarii, promisiunile facute de adult, sfaturile si sarcinile atribuite pentru perioada in care parintele lipseste sunt tot atatea variabile care determina evolutia ulterioara a copilului. Prin analizarea pereptiilor si atitutinilor copilului dinaintea, in timpul si dupa plecarea parintelui se pot trage concluzii despre felul resimt acesti copii lipsa parintilor.